Like Us
Follow UsPână când o viață amară și un trai nefericit? Dacă tot ne-am chinuit ceva în ultimele 2 zile, traseul de astăzi era tot ce ne puteam să ne dorim. Vreo 17 kilometri de Via Transilvanica, cu un start de urcare de vreo 6 kilometri, iar apoi plimbare pe platou și coborâre vijelioasă. Let’s do this!
Am plecat pe o ploaie mocănească din Brădețelu, am intrat imediat în traseu și pădure. Prima urcare, prima pană. Băgăm ceva aer, că poate n-o fi chiar pană. Deși dacă vorbești de Ciprian și rugăciunile lui către Zamolxe, nu prea ai cum să scapi. Cred că zeul dacilor liberi își terminase programul mai repede, dacă tot e vineri, și chiar nu l-a auzit. 2 curbe de nivel mai sus, Costin scotea toate sculele, bicicleta era cu roțile în sus și la treabă, băieți!
O pantă cu o medie de 10% la urcare pe o distanță de 6 kilometri te macină încet și sigur, iar efortul îți toacă toți mușchii picioarelor ca pe vinete, când ai chef de o salată. Am ajuns pe platou unii pe biciclete chiuind de bucurie, iar restul gâfâind ca trenurile întârziate în gară.
Te ajută și bicicleta, în special cea electrică, dar la câți bolovani și bucăți de crengi ți se aștern în cale, ajungi să împingi cu mâinile tremurânde și genunchii încordați calul de 24 de kilograme, ca și când ai urca o piramidă în miniatură.
Orice urcă, trebuie să și coboare. Principiul fizic al gravitației descris de Isaac Newton prin legea atracției universale ne-a calificat pentru etapa de coborâre. După orice urcare cu spume, de-abia aștepți să cobori. Provocarea este că, de fiecare dată, coborârea devine mai grea decât partea cu bule și transpirație.
O pădure deasă ca părul unui adolescent, un covor de frunze proaspăt căzute odată cu prima boare de toamnă și pietrele ascunse, au transformat o coborâre de 7-8 kilometri ce părea ca un premiu pentru chinuiții drumului într-o provocare maximă.
Am ajuns sănătoși, cu ceva zgârieturi, o căzătură bifată și frâne încinse grav de tot. Și totuși, ce ne-a îndrumat, de am reușit să ajungem unde ne-am propus? Cum de toți copacii căzuți prin pădure pe cărarea de Via erau tăiați fix cât să poți trece pe cărare fără probleme?
Semnele de pe copaci, de pe pietre, garduri, stâlpii de marcaj cu T-ul pe care-l cauți în fiecare moment să-ți indice următoarea cărare, îți asigură direcția corectă pe Via Transilvanica. Bornele aflate la fiecare kilometru de drum, adevărate opere de artă și fiecare unică în stilul ei, îți oferă liniștea că ești pe Drumul care Unește.
Un drum de lungă distanță are nevoie de susținere pe termen lung. Iar toate cele de mai sus sunt doar câteva exemple despre eforturile continue de întreținere și dezvoltare a traseului, pe care voluntari și oameni de bună credință le fac pentru ca Via Transilvanica să dăinuiască în timp. Ei sunt Oamenii Drumului.
Via Transilvanica aparține tuturor celor care cred în ea. Este un ambasador real al României, o coloană vertebrală ce emană o energie pozitivă, atât de familiară românului, o energie de un asemenea magnetism încât te face să-ți dorești să te reîntorci pe cărările ei, odată ce ai făcut câțiva pași pe ea.
Este timpul să intri în poveste alături de noi și să faci parte din comunitatea Oamenilor Drumului. Nu trebuie să mergi fiecare pas, poți susține bunul mers al proiectului direct, printr-o donație lunară sau anuală.
Implicarea ta directă susține munca neîntreruptă de întreținere și îmbunătățire a traseului. Prin programul de membership, contribuim împreună la dezvoltarea și menținerea unui proiect sustenabil, menit să fie descoperit și îndrăgit de generațiile viitoare de drumeți.
Intră pe site-ul Via Transilvanica și alătură-te comunității Oamenii Drumului aici.
Până data viitoare, se știe: Like, Share & Clopoțel!
Și Cale Bună să avem, și voi, și noi!
PS: Eram să uităm, dar discountul de 10% la Bicicletele Pegas este valabil până la sfârșitul anului. Trebuie doar să folosești codul VIAPEGAS înainte de finalizarea comenzii.
