Like Us
Follow UsPoate dacă ploaia s-ar opri, și din cer n-o să mai cadă lacrimi, bicicletele-ar răsări, noi uscați am fi…
Citeam aseară postarea lui Tibi Ușeriu, care tocmai anunța următoarea lui provocare: să alerge de la Roma (da, Roma din Italia!) la Drobeta (da, la Turnu și Severin), pe drumul romanilor înspre Dacia. Celor care deja fac calcule, vă ajutăm noi cu informații direct de la sursă 😊. Tibi vrea să alerge 2 maratoane pe zi pentru a ajunge să-i dea o îmbrățisare frățească lui Alin pe 30 octombrie, atunci când acesta va finaliza Via Transilvanica dus-întors.
Mai este cazul să ne mai plângem? Clar, nu. Dar pentru niște IT-iști care tocmai au evadat de pe canapea și au lăsat în urmă un birou ce le oferă toate condițiile, tot ceea ce ni se întâmplă este absolut senzațional. Este motivul pentru care ne încăpățânăm să continuăm acest proiect de suflet și să atragem câți mai mulți ca noi pe Via Transilvanica.
Revenind la oile noastre, adică la ai noștri ca brazii și cu mucii pe piept, vântul și ploaia de astăzi chiar ne-au activat căile respiratorii. Până la primul deal și la prima pană din vârf. Bicicleta lui Mădălin s-a calificat pentru cea de-a 6-a pană din acest sezon. Un Colț al Babei l-a îngenunchiat pe căluțul zburător și a fost nevoie de o regrupare pentru rezolvat potcoava din față.
No pressure, boys! Doar că o nenorocire de ploaie tocmai începuse în Gledin, de unde tocmai plecasem de jumătate de oră. Nici n-ai nevoie de aplicație să te anunțe în cât timp vine ploaia, când te uiți în spate și vezi după dealul pe care tocmai l-ai urcat un nor negru și o ceață curgătoare.
Accelerația vântului și picăturile rebele evadate din norul din Gledin începeau să-i streseze pe Costin și Florian, care-l ajutau pe Mădălin să-și rezolve pana. Unii se uitau la nor, alții băgau pompe. Odată rezolvată situația, toată lumea a sărit pe căluți și dă-i pedală!
Intrarea în pădure ne-a oferit o binemeritată pauză de la apa din cer și de la vântul care toată ziua ne-a încercat din plin echilibrul și respirația. Câteva urcări și coborâri printre stejari și brazi, ne-au readus bateriile la nivelul optimist de a ne continua drumul.
24 de kilometri mai târziu ajungeam la Castelul Kendy-Kemény, reședința uneia dintre cele mai importante familii din Transilvania. O comoară ascunsă aflată în inima Transilvaniei, castelul este unul dintre cele mai frumoase exemple de arhitectură nobiliară din regiune.
Castelul de la Brâncovenești este un ansamblu arhitectonic ce a evoluat de la o cetate din secolul al XIII-lea la un castel, finalizat în forma actuală în secolul al XVI-lea sub voievodul Ferenc Kendy, fiind ulterior proprietatea familiei Kemény și centrul comunității literare maghiare Helikon. După naționalizare în 1949, a funcționat ca centru de reabilitare neuropsihiatrică până în 2014, când a fost redat moștenitorilor familiei Kemény și redeschis publicului.
După o scurtă vizită și aplicarea ștampilelor de Via Transilvanica, ne-am continuat drumul cu direcția Cașva. Urcarea spumantă a primului deal ne-a salvat de încă o repriză de ploaie cu pădurea ce ne-a adăpostit, dar ne-a și oferit o adevărată sală de forță pentru picioare, ca și când nu le folosisem până la momentul respectiv.
Știți melodia a lui Mihai Mărgineanu cu “Melci, Scoici, Raci, Craci”? La noi s-ar numi “Oi, Câini, Vaci, Câini”. Norocul nostru este perioada din an în care ne-am ales să facem aventura. Toamna, stânele sunt mai liniștite, mai nepopulate. Chiar și așa, din 3 stâne, ai șanse foarte mari să mai găsești una cât de cât activă. Cei mai implicați canini sunt cei mici, care au energie, viteză și anduranță. Pe scurt, sunt cei mai mari consumatori de baterie ai unei biciclete electrice, când pedalezi ca nebunul doar să scapi de gura lor mare și lătrătoare.
Posibilitățile reduse de cazare din Cașva ne-au făcut să alegem Brădețelu pentru a ne trage sufletul, înainte de o nouă zi plină pe Via Transilvanica. Și totuși, lucrurile se schimbă în bine. Micii întreprinzători din zonă și-au dat seama de interesul și oportunitățile aduse de călătorii de pe Via Transilvanica, și-și doresc să fie mai pregătiți cu mai multe locuri de cazare sau puncte gastronomice, prin accesarea fondurilor europene specifice.
Referitor la nota noastră de plată, la sfârșitul zilei am adunat 58 de kilometri de Via Transilvanica, cu 1307 metri elevație, făcuți în 7 ore jumătate, cu 3235 de calorii arse doar din mișcare și 4 litri de apă pierdută prin transpirație. Puțin sau mult, atât am reușit astăzi. Pentru noi, a fost de mare senzație!
Până data viitoare, se știe: Like, Share & Clopoțel!
Și Cale Bună să avem, și voi, și noi!
PS: VIAPEGAS este un cod valabil până pe 31 decembrie 2025, cu 10% discount, pe care-l puteți folosi pe site-ul Biciclete Pegas pentru un nou căluț zburător.
