Like Us
Follow UsMâine la ora 6:15, plecăm! Ne vedem jos la 6. Ca să plecăm la 6:30, maxim 8. Deci la 10 plecăm. Până la 11:10 să fim pe traseu!
Într-un grup, oricât de mic sau mare ar fi el, cea mai importantă este comunicarea. Chiar dacă, câteodată, lucrurile pot scăpa de sub control. O informație netransmisă, ori una neînțeleasă sau citită pe repede înainte, pot duce la o situație mai puțin plăcută.
Bine, nu este cazul în grupul nostru vesel, deși s-a întâmplat să mai adăugăm câțiva kilometri la traseul zilei dintr-o lipsă de atenție sau de comunicare. Iar dacă traseul de la Vatra Dornei la Poiana Negrii nu a fost atât de complicat, astăzi ne-am gândit să vă trecem câteva vorbe de duh, folosite în tura noastră.
Hey, ho! Let’s go! Strigătul de luptă, de start mers, de pornit într-o nouă zi cu minim 20 km de făcut pe jos. Se folosește și la pornirea de pe loc, după o scurtă pauză de gâfăială prelungită după o urcare cu o elevație aproape exagerată. Mai ales după ce ai urcat dealul pârtiei din Vatra Dornei pe sub teleferic, de puteai jura că nu se mai termină.
Bornă! Informarea bucuroasă a descoperirii unei noi borne pe Via Transilvanica, semn al trecerii unui nou kilometru, cu pregătirea telefonului în prealabil pentru a imortaliza o nouă operă de artă unică.
Zonă de content. Orice merită pozat, filmat sau promovat ulterior în relatările zilei, spre deliciul celor de acasă ce ne urmăresc aventura prin intermediul rețelelor sociale. Adică întreaga Bucovină de până acum, frumoasă și spectaculoasă ca întotdeauna, o zonă de conținut incredibil de ofertant.
Cât avem până în vârf? Atâtica. Întrebarea la care aștepți cu speranță un răspuns cât mai pozitiv, să-ți liniștească mintea și să numeri cât mai repede secundele până când calvarul unui urcuș dificil se va termina. Împreună cu răspunsul ce nu-ți va oferi o informație extrem de precisă, dar va fi motivant din punct de vedere al explicației pe care ți-o dai în cap. Atâtica nu e mult, e mai puțin decât atât și chiar nu e mult, ba chiar mai puțin, spre foarte puțin, dă-l în spanac de munte, că nu mă face el pe mine!! Sigur o să și coborâm la un moment dat, nu? Cred. Sper. Îmi doresc.
De ce poate să fie ușor, când poate să fie greu? O întrebare retorică ce nu-și caută răspunsul. Pentru că deja îl ai. În special atunci când ai ratat din neatenție un semn al traseului și tragi concluzia că e bine pe unde ai luat-o, chiar dacă este de urcat cu spume la gură. Ajungi să-ți pui întrebarea doar în momentul în care drumul tău pe care ai luat-o, se intersectează cu drumul bun, care era cu mult mai ușor decât nenorocirea de potecă pe unde ai luat-o în primă fază.
De bine, de rău, e rău. Pentru situația în care realizezi că speranța moare ultima, dar moare în final. Pare că nu mai e mult, dar mai e. Puțini kilometri, dar grei. Mult a fost, mult a rămas. Și sigur nu ne prinde ploaia, dar ne-a prins. Iar urma aia sigur nu este de urs, sau chiar e.
Ce-a fost ușor, a trecut. Se poate confunda cu expresia de mai sus, doar că se aplică mai mult la ce urmează pe traseu, când pleci cu aplomb la prima oră a dimineții și te bucuri că ai făcut un număr important de kilometri, dar fără vreo elevație importantă. Moment în care trebuie să accepți realitatea și să te apuci să treci muntele din față, pentru a ajunge la următoarea destinație.
Am coborât, dar am și urcat. Logic că după orice urcare, ar trebui să vină și o coborâre. Și ne-am bucurat mereu că urmează o coborâre. Doar că în multe cazuri, coborârea devine mai anevoioasă decât urcarea. Poate să aibă o înclinație foarte mare, poți întâlni pietre sau grohotiș ce-ți vor pune echilibrul la încercare. Și nu în ultimul rând, orice coborâre îți va pune presiune pe genunchi și gambe, care se vor resimți din plin. Vei ajunge să-ți mai dorești o urcare, să mai poți da o binemeritată pauză articulațiilor.
Bea când nu ți-e sete, mănâncă atunci când nu-ți e foame. Nu este neaparat o vorbă de duh, ci mai degrabă o regulă, atunci când mergi la drum lung sau faci un traseu de lungă durată. Hidratarea nu este facultativă sau opțională, apa fiind indispensabilă la orice tip de activitate, în special la plimbările lungi. Despre mâncare, la fel. O alimentație echilibrată pentru drumul pe care-l ai de făcut îți va oferi energia și puterea de care corpul tău are nevoie pentru a-ți susține activitatea pe care o faci.
Până data viitoare, se știe: Like, share & clopoțel!
Cale bună să avem, și voi, și noi!
