Like Us
Follow UsAstăzi este vorba despre bornele de pe Via Transilvanica. Pentru că tot astăzi am ajuns la cea de-a 84-a bornă, moment ce marchează pentru noi jumătatea traseului pe care ni l-am propus pentru această toamnă.
Toți cei 1400 km de Via Transilvanica sunt semnalizați și marcați cu stâlpi indicatori, marcaje cu vopsea și borne kilometrice. Bornele Drumului care Unește sunt făcute din piatră naturală, mai precis andezit, fiecare reprezentând o operă de artă unică.
Bornele au fost create individual în cadrul taberelor de sculptură din campusul Tășuleasa Social, artiștii implicați fiind români, cât și străini. Nu există bornă la fel ca alta, modele sculptate având diferite desene sculptate cu pricepere.
Privită per ansamblu, Via Transilvanica este una dintre cele mai mari expoziții de sculptură în aer liber din lume, deschisă non-stop și oferită gratuit tuturor celor care își doresc s-o descopere pas cu pas. Doar că bornele de pe Via Transilvanica nu sunt simple bucăți de piatră, sculptate frumos.
Bucuria unui călător de a întâlni o bornă este ca o răsuflare ușurată. Este semnul că a mai trecut un kilometru, unul mai aproape de destinație, unul mai îndepărtat de locul plecării. Este dovada că astăzi ai reușit să faci mai mult decât îți propusesei sau poate că ai ajuns, mergând pe jos, mai departe decât ai făcut-o vreodată.
Întâlnirea cu o bornă pe Via Transilvanica îți dă de gândit, de reflectat, la ceea ce a vrut să zică autorul sculpturii respective. Poate să fie un semn, o formă neconvențională, un simbol ce-ți va pune sinapsele la lucru, fix până la următoarea bornă, moment în care o vei lua de la capăt. Este, dacă vreți, cea mai plăcută muncă a lui Sisif, un exercițiu excelent pentru minte.
În cea de-a 3-a zi, am pornit de la Sadova spre Pasul Mestecăniș. Mulți spun că este traseul cu cele mai spectaculoase priveliști, care să te facă să te îndrăgostești iremediabil (dacă nu deja ai făcut-o până acum) de Bucovina.
După o urcare constantă pornită imediat din Sadova, vei ajunge pe un platou care-ți va tăia răsuflarea cu frumusețea panoramei ce te înconjoară, loc în care noi am văzut o gașcă veselă de căprioare ce săreau sprintene pe la poalele dealului.
Este de fapt și ziua în care am găsit cele mai multe urme și semne ale vietăților ce trăiesc nestingherite în acest colț de rai. În afară de urmele de mistreți, cu săpăturile lor specifice în căutare de hrană și care se regăsesc pe aproape toate dealurile din zonă, ne-am mai întâlnit cu urme de cerbi sau căprioare, prin noroaiele cărării.
O coborâre spectaculoasă și un traseu 4X4, demn de o etapă de alergare a unui concurs Iron Man, prin albia unui pârâu de munte, ne-au făcut intrarea triumfală în comuna Fundu Moldovei. După câteva beri bine meritate, a urmat o urcare constantă, destul de prietenoasă de aproximativ 10 kilometri până în Pasul Mestecăniș, locul terminus pentru drumeția de astăzi.
Mâine urmează o nouă zi pe Via Transilvanica, una care se anunță cu mult mai ușoară decât cele de până acum. O nouă bucurie ne așteaptă tot mâine, odată cu întâlnirea cu borna 100, aflată în Vatra Dornei.
Până la noi povești, bănuim că deja știți lecția: Like, Share & Clopoțel.
Și cale bună, ceea ce vă dorim și vouă!
