How do you rate the morning sun? After a long and sleepless night. How many stars would you give to the moon? Do you see those stars from where you are?
Cum evaluezi soarele de dimineață? După o noapte lungă și nedormită. Câte stele i-ai da? Una, maxim două? Și în funcție de ce? După cât te enervează și nu te lasă în pace să dormi cu razele lui? Sau poate merită 5 stele? Pentru că este semnul unei noi zile, unui noi început, pentru că ești în viață?
Cu versurile lui Robbie Williams alergând prin minte, chiar așa, cum am putea să evaluăm sezonul 2 din Tehnologia unește România pe Via Transilvanica? Câte stele am da pentru Via Transilvanica? Una, maxim două? Și în funcție de ce? După cât te-ai chinuit pe traseu cu o zi înainte? Cu toate urcările ce păreau fără sfârșit și pădurile verzi, dese, întunecate prin colțuri, de credeai că s-au adunat toți urșii, mistreții și lupii din România să facă un selfie cu tine?
Sau ar merita 5 stele? Pentru că ai simțit că trăiești, că ești liber să mergi pe unde vrei și nu oprit la semafor ? Pentru că-ți mulțumesc plămânii pentru aerul curat și rece, și fără un aer condiționat pornit ? Pentru că ești la tine în țară și nu în Elveția ? Pentru că ți se umezesc ochii de câtă frumusețe ai în jur și pe care de-abia apuci să o cuprinzi într-o privire ?

În acest sezon, am reușit să facem 300 de km, mai mult pe bicicletă. Era și ceea ce ne-am propus pentru această toamnă. Am ales bicicleta deoarece este o variantă bună să acoperi distanțe mai mari, deși dorința ne-a rămas la mers. Ca dovadă și bucuria pe care am simțit-o în prima zi, cei 25 de km făcuți pe jos pe Via Transilvanica între Tășuleasa Social și Bistrița Bârgăului.
Se pare că anul acesta am reușit să ne organizăm puțin mai bine decât în sezonul trecut. A fost multă muncă, dar a meritat fiecare secundă. Și chiar nu aveam cum să reușim fără ajutor, fără susținere. Drept pentru care a venit momentul să oferim 5 stele celor care ne-au susținut în acest sezon și au făcut posibilă încă o aventură de neuitat pe Via Transilvanica.
5 stele pentru echipa Pegas
În primul rând pentru că, fără ei, nu aveam obiectul muncii în acest sezon. Și în special, pentru că au răspuns cu “se rezolvă” la toate cerințele. Și chiar așa s-a întâmplat.
“Am vorbit cu cei de la Tășuleasa, vrem să facem un proiect pilot pe Via Transilvanica, să facem stații Pegas pe la pensiuni, ce ziceți? Se rezolvă! OK, dar avem nevoie de biciclete, frumoase, colorate, toate măsurile, plus stand. Se rezolvă! Dar vedeți că o să fie vreo 50 de biciclete în primă fază. Se rezolvă!
Dar pentru tură, găsim ceva electric? Că Mădălin sigur nu poate să urce toate dealurile alea. Se rezolvă! Aaa, și dacă tot vorbim de tură, ne-ar mai trebui o listă cât un cearceaf de mare, cu o groază de scule, accesorii, piese de schimb și ce mai trebuie. Se rezolvă!

Auziți, dar dacă tot ne pornim pe traseu și povestim lumii de Bicicletele Pegas de pe Via, un discount sau preț special găsim să oferim viitorilor bicicliști? Se rezolvă! Chiar dacă deja sunt prețurile cu discount pe site? Se rezolvă! Și putem pune și un cod special, de genul VIAPEGAS, pentru aplicarea discountului în coșul de pe site? Se rezolvă!”
În concluzie, s-au rezolvat toate. Și bine că ne-am amintit, că am rămas noi datori cu niște filmări în 4K și poze pentru promovare, doar că de data asta o să fie momentul nostru de “Se rezolvă!” 😊
5 stele pentru Tășuleasa Social
Sau familia noastră de la Tășu. Pentru că fix așa ne-am simțit, ca acasă. Un loc unde-ți dorești să rămâi și să nu mai pleci pe alte drumuri. O atmosferă extraordinară, cu oameni pasionați de ceea ce fac și care pun suflet în fiecare bornă, în fiecare kilometru marcat și în fiecare poveste spusă pe drum.
La Tășuleasa Social și pe Via Transilvanica, am descoperit nu doar un proiect de țară, ci o misiune cu suflet. Aceea de a conecta oameni, culturi și locuri din România printr-un fir nevăzut de respect, grijă și iubire pentru natură și comunitate.
Fiecare discuție cu ei ne inspiră. Sunt oameni care muncesc neobosit pentru ca toate proiectele pe care și le propun cu Via Transilvanica să devină realitate. Cu organizare, viziune și o energie molipsitoare, reușesc să mobilizeze oameni, voluntari, să aducă împreună generații și să transforme o simplă cărare într-un drum al identității naționale.

Via Transilvanica nu este doar un traseu, este o experiență care te schimbă, te provoacă și te readuce la rădăcini. Gândiți-vă la o aortă care transportă o cantitate imensă de sânge dintr-o parte în alta a unui organism complex, pentru a-l face să funcționeze, să fie viu, să poată să-și alimenteze organele, să-și susțină funcțiile vitale zi de zi, oră de oră, clipă de clipă.
Dacă înlocuim aorta cu „Drumul care Unește”, sângele cu „energie pozitivă” și organismul cu „o țară întreagă”, putem avea doar o mică idee despre ce reprezintă și cât de importantă este Via Transilvanica pentru fiecare dintre noi, și fără să realizăm.
Tășu este inima care bate constant, cu generozitate și curaj, pentru ca totul să meargă mai departe.
5 stele pentru echipa de suport
Anul acesta ne-am dat seama ce-am ratat anul trecut și cât de greu ne-a fost fără o susținere la firul ierbii, pe traseu. Iar rucsacurile de 10 kilograme în spate, pfff, o reală provocare.
Cum ar fi să ai alături de tine o echipă care să-ți care bagajele la următorul punct de cazare? Să-ți pregătească bicicletele pentru următoarea zi și să-ți încarce bateriile bicicletelor electrice, fără să oprească tot curentul din pensiune? Să te ajute înainte de traseu cu informații necesare despre drumul pe care urmează să-l faci și să te susțină în cazul problemelor tehnice pe care nu reușești să le rezolvi în timp util?

Anul acesta, echipa NOD de pe traseu a fost susținută non-stop de echipa BikeXpert. Prezenți la fiecare pas, ne-au oferit toată asistența tehnică de care am avut nevoie, sfaturi utile și multă încurajare.
De la reglaje fine și reparații rapide, până la recomandări de abordare a traseului, prietenii noștri profesioniști ne-au demonstrat că anii de experiență în domeniu se combină la perfecție cu pasiunea autentică pentru ciclism.
BikeXpert-ii noștri nu doar și-au făcut treaba impecabil, ci au reușit să ne creeze o atmosferă de încredere înainte de fiecare etapă a drumului, mai ales pentru niște prăpăstioși ca noi, care se rugau la toți zeii disponibili să ajungă întregi la următoarea cazare.
5 stele pentru echipa video
Anul acesta, ne propusesem mai multe proiecte și acțiuni relaționate Via Transilvanica. Dar cu cine să faci? Că noi clar nu avem toate țiglele pe casă, plus exigenți, bonus perfecționiști. A dat norocul peste noi să întâlnim oamenii potriviți, să ne asculte cu multă răbdare, să ne înțeleagă ideile crețe, ba chiar să le pună într-o formă de Hollywood – Netflix – Prime – HBO etc. După experiența de anul ăsta, parcă văd că o să ne sune telefoanele pentru un reality show. Și nu pe vreo insulă exotică, ci chiar aici, la noi, pe Drumul care unește.
Prima dată ne-au speriat la Tășuleasa, când au început să-și facă pregătirile și set-up-ul pentru filmări. Cred că le-au luat ore bune doar să scoată sculele din mașină, asta să nu luăm în calcul instalarea și testele făcute. Valoarea echipamentelor sigur depășea de vreo 3-4 ori valoarea mașinii cu care veniseră până la Tășu.
Mai stăteai la o vorbă, te apuca un râs, comentai ceva, PAC! Apărea un microfon mic aruncat strategic pe masă sau pe scaun, să culeagă o idee, o emoție, o lecție de viață. La un moment dat, nici nu ne-am mai uitat după camere de filmat.Erau prea multe de numărat, prea multe unghiuri la care să fii atent, cum stai sau cum zâmbești.

Au alergat după noi – la propriu, pe dealuri, prin pădure, prin boscheți, cu rucsacuri cu kilograme grave de echipamente în spate, doar să prindă cadrele perfecte, lumina potrivită și vântul ce adie printre copaci. Nu mai discutăm despre drone și alte echipamente zburătoare de captat imagini. Săracii câini de stână care mai apărau câteva mioare prin zonele pe unde treceam nici nu mai știau la ce să latre. La nebunii care fluieră și cântă pe drum? Sau la bărzăunii zburători care le treceau în viteză pe deasupra bătăturii să filmeze nebunii care urlă prin pădure?
Sunt doar câteva „lucruri normale” pe care echipa de profesioniști de la Vitamina Marketing le face cu dedicare și creativitate, pentru un proiect atât de special precum Via Transilvanica, în cazul nostru.
Cu o abordare meticuloasă, atenți la toate detaliile, o tehnică impecabilă și o energie pozitivă în tot ceea ce fac, Vitamina Marketing ne-a oferit nu doar suport, ci și inspirație. Profesionalismul, comunicarea deschisă și capacitatea de a înțelege și amplifica mesajele noastre sunt elementele care fac diferența. Iar rezultatele le veți viziona cât mai curând.
5 stele pentru partenerii NOD
Este absolut incredibilă susținerea pe care o avem din toate colțurile țării. Pe lângă mesaje, share, like & clopoțel, ne-am întâlnit cu parteneri NOD și pe traseu. Oameni care ne-au primit la ei în casă, ne-au pus la masă alături de familiile lor, ne-au ascultat cu mare bucurie toate trăznăile și situațiile prin care am trecut.
Am râs împreună, am povestit până seara târziu, ne-au făcut să ne simțim acasă. Energia lor, deschiderea și căldura cu care ne-au primit ne-au dat curaj și motivație să mergem mai departe, să ducem povestea mai departe pe Via Transilvanica.
5+1 stele pentru echipa NOD
Nebunii frumoși au făcut-o și de data asta. Au mai bifat cu surle și trâmbițe încă o bucată sănătoasă din Via Transilvanica. S-au distrat să le treacă durerile, s-au ajutat unii pe alții în toate situațiile mai mult sau mai puțin plăcute apărute pe traseu. S-au susținut ca o familie, nu chiar foarte tradițională. 😊
Și chiar au trecut natural prin foarte multe roluri pe care le poți găsi într-o familie normală. Au fost neveste îngrijorate când era de cicălit să-ți mai pui o bluză pe tine la plecarea matinală : “Ia uite-l pe ăsta în pantaloni scurți ?I Dar unde te crezi, mamaie? La Ironmenii tăi? Aici e mai frig! De unde știi tu? Ai văzut tu frigul?”
Au fost rebeli adolescenți, când era de mers mai tare la coborâre sau de luat un alt traseu în privire, chiar dacă semnele arătau altă direcție : “Numai de mine te legi! Dar spune-le și celorlalți! Nu-mi spui tu cum să-mi trăiesc viața, da ?!”
Au fost bunici, cu multă grijă pentru nepoței, să fie sănătoși și în putere: “Ai aprins lumânare și pentru mine ? Am aprins, ho! Pentru toți, și pentru tine, și pentru Zamolxe, și pentru Gizăs. Și să nu ne plouă, bine?!”

Între timp, ăla micu s-a făcut mare. N-a plecat în armată, ci la concurs de Ironman pe care tocmai l-a terminat. Steluța în plus este pentru el, că ne-a lipsit, dar a fost tot timpul cu gândul la noi. La fel cum și noi, l-am susținut de departe cum am putut, prin poze, încurajări și call-uri video. Bravo, Ștefan Gavrilescu, oficial ești Ironman!
Și pentru că aveam nevoie de o direcție, de un imbold, Alin Ușeriu ne-a dojenit ca un tată, cu tot dragul din lume. Motivul? Pentru că am făcut atât de puțini kilometri în acest sezon. Și are dreptate.
Dacă anul trecut ne propuneam să mai facem un sezon în primăvară, am ajuns tot la începutul toamnei să revenim pe Via Transilvanica. Și anul acesta ne propunem ca primăvara viitoare să ne prindă pe traseu. Și vom face tot ce se poate să ne ținem de cuvânt pentru sezonul 3. Via Transilvanica se face doar într-un singur fel: până la capăt!
Până atunci, cale bună să avem, și voi, și noi.
Și nu uitați să Like, Share & Clopoțel!
Inspirat & motivat de Ciprian Aber (Dolittle Man), Claudiu Buta (Ultra Man), Costin Davidescu (Show Man) și Florian Grovu (Bici Man), a relatat pentru voi de pe Via Transilvanica Mădălin ”Shaolin”.