Like Us
Follow UsTransmitem în direct de pe Via Transilvanica toate gândurile noastre bune și nebune. 6 nebuni frumoși din echipa NOD s-au pornit pe drum de ieri, de la Putna mai jos, pe un mal frumos.
Misiunea? Să ajungem la dragii noștri prieteni de la Tășuleasa Social, campusul și locul în care a pornit toată minunăția asta de proiect. Este o primă acțiune, o bucățică dintr-un mare întreg, astfel încât echipa NOD să finalizeze cei 1400 de km până la Drobeta Turnu-Severin, până la sfârșitul anului viitor.
Acum poate sigur vă așteptați la postări serioase, cuvinte alese și politically corect, ce-o mai însemnând și asta. Vă informăm pe această cale că o să luăm o pauză de la corporate style și o să fim cât se poate de sinceri în exprimări, exact cum ne simțim și câtă bucurie ne încearcă pe Drumul care unește.
Tot pe această cale, vă spunem că am dat jos cămășile apretate și am trecut la haine potrivite mediului în care ne vom afla toată această săptămână. Asta pentru a nu vă speria că descoperiți o nouă imagine a echipei NOD, cu tatuaje și piercing-uri, cu bețe de walking sau tricouri transpirate.
Și da, aveți toate șansele să revedeți prin poze multe dintre bunătățile servite în cadrul Atelierelor Academice de Stat la Bere. Trebuia totuși să păstrăm un echilibru și totul pentru hidratare, desigur. 😊
Bun, iar acum dacă ne-am setat așteptările, cum se zice frumos prin ședințe, putem începe să vă povestim puțin despre prima zi de călătorie pe Via Transilvanica. Și totul începe cu borna 1, de la Putna, aflată fix în fața intrării de la mănăstire.
Cum toate marile schimbări și lucruri importante încep într-o zi de luni, am ajuns la Putna cu o zi înainte, făcând o vizită la mănăstire pentru achiziționarea carnetelor de drum și pentru a ne pune prima dovadă a pornirii pe traseu, prima ștampilă.
Am reușit să prindem ultimele 3 carnete de drum din cele 700 de carnețele disponibile la începutul lunii la mănăstire, semnul că Via Transilvanica este din ce în ce mai căutată și plimbată de turiștii dornici să descopere la pas frumusețile celor 1400 de km.
Putna este mai frumoasă ca niciodată, la răsăritul soarelui prins să poți pleca în timp util pentru a ajunge cu bine și cu raze solare la Sucevița. Obiectivul nostru pentru prima zi a fost să ajungem la Moldovița, lucru pe care l-am și reușit 14 ore mai târziu, bifând 42 de km.
Cum a fost? Ca experiență de drum, dacă prima parte a traseului până la Sucevița este ca o plimbare prin parc, Sucevița – Vatra Moldoviței poate fi considerată o definiție a cuvântului “provocator”. Drumul nu te iartă, te enervează, te macină puțin câte puțin. După fiecare urcare, îți dorești să fie ultima și efortul fizic să ia o pauză, numeri pașii care nu se mai termină, deși GPS-ul îți arată că mai sunt puțini kilometri până la final.
Partea frumoasă este că lucrurile extraordinare se întâmplă dincolo de zona confortului. Și nu ai cum să-ți depășești propriile limite fără puțin efort. Drumul te chinuie, dar îți oferă peisaje de vis după fiecare urcare “spumantă”. Te face să te împrietenești cu oameni pe care-i vezi pentru prima dată și cu care schimbi experiențe ale drumului.
Despre animale, numai de bine. Dacă vă gândiți la urșii care de-abia așteaptă călătorii pe Via Transilvanica să-i pună puțin la alergat, vă înșelați. Pe toți cei 42 de kilometri făcuți de la Putna la Vatra Moldoviței, nu am auzit nici măcar un foșnet, nu am găsit nici măcar o urmă adâncită în noroiul pădurii.
Dar destul cu vorbăria pentru astăzi, lăsăm pozele să vă povestească și ele ce n-am reușit noi să cuprindem în câteva paragrafe. Și după cum ne tot recomandă colegul Costin, nu uitați: Like, Share & Clopoțel.
